Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

marți, 6 martie 2012

An Alignment of Planets in Late February and March 2012



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Alinierea planetelor se produce in martie. Ce se va intampla?

Alinierea planetelor se produce in martie. Ce se va intampla?

(Video, Galerie foto)

Alinierea planetelor se produce in martie. Ce se va intampla? (Video, Galerie foto)

Foto: National Geographic, SEN

Spectacolul ceresc se dezlantuie si in luna martie, alinierea planetelor fiind fascinanta si misterioasa in acelasi timp. Dansul planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn, impreuna cu Luna, pe cerul noptii, poate fi o reprezentatie de vis pentru locuitorii Pamantului.

Oriunde ati locui, luna martie reprezinta o mare oportunitate pentru a admira cerul noptii. Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn, toate apar intr-un spectacol uimitor pe cer, potrivit SEN.

Incepand cu data de 3 martie, Marte se afla in opozitie cu Soarele, iar astronomii pot inregistra imagini uimitoare ale planetei rosii. Un telescop indreptat spre Marte poate observa orice detaliu al suprafetei acesteia, precum calotele glaciare.

Spre deosebire de Pamant, aceste calote polare sunt formate din dioxid de carbon inghetat. Pe 7 martie este un alt prilej de a privi spre Marte, aflata la un unghi de 10 grade deasupra Lunii.

Planeta Mercur atinge cea mai inalta pozitie pe cer in seara zilei de 6 martie, situandu-se la 10 grade deasupra orizontului.

Pe 11 martie exista o mare oportunitate de a vedea planeta Saturn, cu sistemul sau de inele. Ea va fi vizibila ca o "stea" alb/galbena in constelatia Fecioarei, aflandu-se la 7 grade deasupra Lunii.

Spectacol in trei: Venus, Jupiter si Luna

Planetele care vor oferi un adevarat spectacol spre sfarsitul lunii sunt Venus si Jupiter. Venus, a doua planeta de la Soare, straluceste ca un obiect luminos. Este atat de stralucitor ca este adesea confundat cu un OZN. Temperatura la suprafata planetei Venus este atat de mare (462 de grade Celsius) incat se poate topi plumbul.

A doua cea mai stralucitoare planeta de pe cer este planeta Jupiter. Cu ochiul liber, ea arata ca o stea, dar cu ajutorul unui telescop se poate descoperi o lume cu totul noua.

Jupiter este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar si este aproape in intregime formata din gaze, hidrogen si heliu. Printr-un telescop se pot vedea cei patru sateliti ai sai: Io, Europa, Ganymede si Callisto.

Cele doua planete isi continua calatoria in jurul Soarelui si apar aproape impreuna pe cer.

Pe 14 martie, Venus si Jupiter vor fi la cea mai mica distanta, observandu-se sub un unghi de doar 3 grade una fata de cealalta, iar Luna se va alatura panoramei celor doua, spre sfarsitul lunii, pe 26 martie, cand satelitul Pamantului se va afla in apropierea lui Venus, pe bolta cereasca.

Dansul planetelor pe cerul noptii din luna martie va insemna un spectacol nemaipomenit, iar in ultimele zile se vor observa Jupiter, Saturn si Luna, in apropiere.



7 martie, panorama cu Marte si Luna



Alinierea celor trei planete, Mercur, Venus si Jupiter, in data de 6 martie



11 martie, Saturn deasupra Lunii



Jupiter si cei patru sateliti ai sai



26 martie, un triunghi cu varful in jos, format din Venus, Luna si Jupiter
George Titus AlbulescuGeorge Titus Albulescu
Editor
Articole
Citeste mai multe despre

Luni, 05 Martie 2012, ora 17:15

Sursa:

Ziare.com

luni, 5 martie 2012

" Siloviki: Rusia o autocraţie Cosa Nostra " - Charles Rowley's Blog

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

" Siloviki: Rusia o autocraţie Cosa Nostra "

" - ("Siloviki: Russia’s Cosa Nostra autocracy " - Charles Rowley's Blog )

*" Siloviki: Rusia o autocraţie Cosa Nostra "

(Siloviki: Russia’s Cosa Nostra autocracy)

" Rusia, în nici un sens este o democraţie în sensul occidental al termenului. Acesta este complet controlată de către o oligarhie elitistă, ascultători ai lui Vladimir Putin, si dependenţi de el pentru accesul continuu la privilegii şi bogăţie.

"În Rusia lui Putin, puterea politică, structura guvernului şi o bucată substanţială de resurse economice sunt controlate de o retea ... de " siloviki ". Cuvântul provine din Rusia pentru putere şi se referă la funcţionari din poliţie, militare şi serviciile secrete ", Kirill Kabanov şi Olga Kryshtanovskaya," O lume a privilegiului pentru loiali lui Putin ", Washington Post, 26 februarie, 2012.

În URSS, siloviki s-au temut de cazul în care nu este respectată organizaţia lor de servanţi ai puterii, ca şi garanţi ai puterii sovietice statutul celor care gestionează "structurile de forţă" **. După prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, au fost umiliţi şi părăsiţi de către preşedintele Boris Elţîn şi loviţi de către o presă liberă temporar. Cand Vladimir Putin a preluat preşedinţia în cele din urmă în anul 2000, siloviki au alunecat înapoi în putere, înfometaţi şi dornici să îşi asume partea lor de prada disponibilă la o oligarhie nouă. Acum cuprind în prezent o reţea de birocraţi, oameni de afaceri corupţi etc .care văd un rol vital pro-Putin miza în martie 2012 alegerile prezidenţiale.

Nucleul silivoki se află în cele 104 de persoane cele mai influente din Rusia lui Putin. Printre cei care deţin 22 de posturi mai apropiate de Putin, la foarte mică distanţă de structura de putere, sunt 14 fostul KGB, asociaţi şi ceilalţi sunt, fie prieteni apropiaţi sau alţi colegi de încredere din oraşul său natal ( a lui Putin- notă moderator ), Leningrad (acum Sankt Petersburg).

Membrii cei mai de succes ai acestei reţele se bucură de proprietăţi scumpe, investitii profitabile, şi mari conturi bancare de peste mări. Ei trimit progeniturile lor să studieze la universităţi din lume cele mai prestigioase. Ei trăiesc în locuri de cazare de lux, toate în timp ce câştigă salarii relativ modeste guvernamentale. Siloviki Putin au construit un palat de miliarde de dolari în schimbul de privilegiile pe care le-a revărsat asupra lor (premierul Putin , fostul preşedinte al Rusiei şi de azi actualul preşedinte al Rusiei - notă moderator). Se estimează că Putin şi grupul de oligarhi ai puterii aliaţi cu siloviki au 15 la suta din Produsului Intern Brut al Rusiei.

Singurul risc cu care se confruntă, Vladimir Putin, într-un astfel de sistem bine controlat, ar putea proveni din interiorul siloviki în sine. În cazul în care Putin continuă să livreze marfa, el este complet în siguranţă de la orice electorat şi de orice potenţial de primavara rusă. Parfumurile de iasomie vor fi şterse rapid şi fără milă de către mafia rusă, care a învăţat cum să pună în aplicare jurământul de loialitate de sânge în ultimii ani ai Imperiului Răului.

"Care elită s-a arătat dispusă să cedeze autoritatea sau privilegiile ? ... Activelor lor de afaceri sau locuinţele lor? Palate şi vile de vacanţă? Conturile lor bancare şi de controlul lor asupra fluxurilor financiare? Ori apetitul lacom de putere şi influenţă în Rusia şi în străinătate?

Şi de ce?

Deoarece au adunat 100.000 de oameni în stradă la Moscova?

Ei vor încerca să rămână la putere pentru o lungă perioadă de timp, mult timp. Pentru totdeauna "Kirill Kabanov şi Olga Kryshtanovskaya," pentru dorinţa de putere şi privilegii *** , ei sunt acum loiali lui Putin ", ibid..

O ceaşcă de ceai radioactiv pentru fiecare dintre voi de la Vlady cel mai bun prieten, Kirill Kabanov şi Olga Kryshtanovskaya? "

Tag-uri:

autocraţia , Rusia Cosa Nostra , silioviki , Putin de reţea , afluenţei şi privilegiu , Omerta , KGB-ul
Posted in

Uncategorized , război şi pace , tulburari de personalitate în rândul politicienilor , corupţia politică , natura o autocraţie

Cuvinte cheie : Cosa, Nostra, Rusia, Russia’s, Siloviki:, autocracy, autocraţie, o


Răspunsuri la Aceste Discuţii

Note de subsol :

*(traducere automată Google şi ajustată de moderator)

** ” care a apărut în mai devreme Boris Elţîn era (începutul anilor 1990), pentru a indica militare de stil servicii de uniformă, inclusiv de poliţie militară adecvată, ( Ministerul de Interne ), de securitate naţională ( KGB / FSB )”( Wikipedia)

*** [nota moderator : O lume non-ideologică** pragmatică bolnavă de putere şi lacomă de avere , un grup de oligarhi liberali (reprezentaţi de Dimitri Medvedev) care se folosesc prin management de capitalismul de stat (model chinezesc Gazprom etc) dar şi de proprietatea privată a oligarhilor loiali , lacomi de avere şi de influenţă politică aliaţi cu siloviki (reprezentaţi de fostul şef de rezidenţă KGB din Germania , Vladimir Putin ) un grup avid de putere şi dornici de a redeveni la poziţia de altădată la butoanele puterii globale ca pe timpul Războiului Rece (KGB / FSB ) …

Putin cu banii obţinuţi din vînzarea materiilor prime, în special petrol şi gaze doreşte să reînarmeze Rusia pentru a conduce în NOUA ORDINE MONDIALĂ a New Age…

Citez din blog :

„Singurul risc cu care se confruntă, Vladimir Putin, într-un astfel de sistem bine controlat, ar putea proveni din interiorul siloviki în sine. În cazul în care Putin continuă să livreze marfa, el este complet în siguranţă de la orice electorat şi de orice potenţial de primavara rusă. Parfum de iasomie vor fi şterse rapid şi fără milă de către mafia rusă, care a învăţat cum să pună în aplicare jurământul de loialitate de sânge în ultimii ani ai Imperiului Răului.”

duminică, 4 martie 2012

1 year old plays the drums like its nothing



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Un utilizator al site-ului YouTube a postat acum trei zile un video în care copilul său în vârstă de un an cântă la tobe ca şi cum s-ar fi născut cu ele.

Deşi beţele tobelor sunt mai mari decât înălţimea lui şi trebuie să le ţină de la jumătate pentru a le putea controla, bebeluşul reuşeşte să simtă muzica şi să realizeze acorduri impresionante pentru vârsta sa.

Unii utilizatori ai site-ului au contestat vârsta copilului, dar chiar dacă ar fi mai mare, talentul acestuia se poate vedea cu uşurinţă.

Sursă:
Adevărul.ro

Ar trebui rescrisă Biblia? - Sursă : "Liberatea"

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Ar trebui rescrisă Biblia?

Istoria creştinismului a consemnat mult mai multe scrieri decât cele pe care astăzi le ştim ca părţi constitutive ale Bibliei. Dar capii bisericii timpurii au hotărât, la Conciliul de la Niceea din anul 325 după Hristos, desfăşurat sub patronajul împăratului Constantin cel Mare, ca doar patru evanghelii să fie recunoscute drept oficiale: ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

  • Relația dintre Iisus și Maria Magdalena a fost speculată chiar și în opere de artă, precum “Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci

Toate celelalte scrieri similare, în număr de aproape o sută, au fost respinse din diferite motive şi supuse ulterior condamnării ca eretice şi distrugerii sistematice. Ele au fost denumite “apocrife”, adică nerecunoscute ca texte aprobate de Biserică spre a face parte din “corpul” Bibliei. Dar unele s-au păstrat prin grote tainice ori acoperite de nisipurile deşertului african, rămânând secrete, peste secole, marii majorităţi a credincioşilor creştini, până când întâmplarea le-a scos la iveală. Libertatea vă prezintă astăzi principalele descoperiri de manuscrise biblice apocrife din ultimul secol.

Barabas susţine că Iuda a fost, de fapt, cel răstignit pe cruce

De curând, din capitala Turciei, Ankara, a venit vestea descoperirii unei scrieri botezate “Evanghelia după Barabas”, adică a răzvrătitului zelot care a fost judecat împreună cu Iisus Hristos, fiind eliberat de Pilat din Pont prin decizia mulţimii.

Având 52 de pagini şi fiind scrisă cu litere de aur pe piele de animal, evanghelia conţine câteva idei pe care biserica oficială le respinge categoric, pentru că atentează la însăşi esenţa creştinismului: Barabas se prezintă în propria “Biblie” ca fiind unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului, susţine că Iisus a prezis apariţia profetului Mahomed şi că pe cruce a fost răstignit Iuda, trădătorul pe arginţi al Domnului, şi nu Hristos. Tot la Ankara au fost scoase la lumină şase papirusuri ce conţin extrase din Noul Testament şi un fragment din Evanghelia după Marcu. Datarea fragmentului ar putea indica, diferit de concepţia actuală, că Evanghelia după Marcu e cel mai vechi text dintre evangheliile cunoscute.

Evanghelia după Iuda face din trădătorul Domnului un erou

În anii ’70 ai secolului trecut, lângă aşezarea egipteană Beni Masah a fost descoperită Evanghelia după Iuda, un manuscris pe papirus, legat cu o curea de piele, datat din secolele III-IV după Hristos.

În urma autentificării, experţii au concluzionat că se află în faţa singurei copii cunoscute făcută după textul în limba greacă a Evangheliei după Iuda, a cărei existenţă fusese atestată de Sf. Irineu. În cele 16 capitole ale lucrării, Iuda se prezintă drept singurul discipol al lui Hristos care l-a înţeles cu adevărat. Mai mult decât atât, Iuda pretinde că trădarea sa a fost, de fapt, parte a planului Mântuitorului, denunţându-l romanilor chiar la solicitarea acestuia. Iuda s-ar fi sacrificat astfel pentru a împlini misiunea pământeană a lui Iisus. Textul evangheliei a apărut şi în limba română, în 2006.

În Evanghelia după Toma, Mântuitorul o apără pe Maria Magdalena în faţa lui Sf. Petru

În 1945, la Nag Hammadi, în Egipt, un ţăran simplu, Muhammad Ali al-Samman pe numele lui, a descoperit din întâmplare, într-o peşteră, 52 de texte ce conţineau multe dintre aşa-zisele evanghelii secrete, apocrife, nerecunoscute de Biserica creştină oficială.

Aceste scrieri sunt rodul unei secte foarte influente de la începutul creştinismului, cea a gnosticilor, ce susţinea în esenţă că mântuirea nu se obţine prin credinţa oarbă în patimile şi în Învierea lui Hristos, ci prin înţelegerea corectă a vorbelor şi mesajelor lui, cu alte cuvinte, prin cunoaştere. Printre cărţile descoperite se aflau Evanghelia după Toma, Evanghelia după Filip, câteva Apocalipse ale apostolilor, diferite de cea consemnată în Biblie, şi alte numeroase scrieri care scăpaseră, de bună seamă, distrugerii. Prima dintre evangheliile menţionate conţinea referiri absolut fascinante la locul Mariei Magdalena în cadrul comunităţii apostolilor ce-l însoţeau pe Mântuitor. Evanghelia lui Toma precizează astfel că Simon Petru, viitorul Sf. Petru, se arată deranjat de prezenţa unei femei între ei: Mariham (n.r. - personajul a fost identificat de specialişti drept Maria Magdalena) să plece dintre noi, căci femeile nu sunt demne de viaţă”. Iar Iisus îi răspunde acestuia: “Eu însumi o voi conduce spre a o face bărbat, pentru ca şi ea să devină un spirit viu asemenea vouă, bărbaţilor. Căci orice femeie care va deveni bărbat va intra în Împărăţia Cerurilor”. Acest pasaj, împreună cu referiri asemănătoare din alte scrieri gnostice, l-a condus şi pe scriitorul Dan Brown în imaginarea unei adevărate conspiraţii, în cartea “Codul lui Da Vinci”, în care sunt implicate organizaţii secrete, al căror scop ar fi protejarea “sângelui regal” - adică a liniei de familie născute odată cu copilul (o fetiţă) pe care Iisus l-ar fi avut cu Maria Magdalena - de încercările Bisericii Catolice, prin structuri la fel de secrete, de a suprima toţi urmaşii lui Hristos. Evanghelia după Toma a apărut, în traducere, şi în ţara noastră, în 2003.

«Manuscrisele de la Marea Moartă», scrise de secta căreia i-ar fi aparţinut şi Mesia

Era anul 1947 când un tânăr păstor beduin, Mahomed ed-Dib, căutând o capră rătăcită, descoperea într-o grotă din regiunea Qumran, ce aparţine statului Israel de azi, pe ţărmul Mării Moarte, suluri de piele scrise în ebraică şi care aveau să devină cunoscute drept “Manuscrisele de la Marea Moartă”.

Timp de aproape un deceniu după aceea au tot fost descoperite şi în alte peşteri din zonă în jur de 40.000 de fragmente din peste 900 de cărţi ce s-au dovedit a avea o vechime de două milenii.

În sine, textele conţineau scrieri biblice referitoare la Vechiul Testament, dar şi fragmente despre organizarea comunităţii evreieşti ce trăise în zona Qumran. Iar cercetările au arătat că era vorba de secta esenienilor, una dintre cele mai influente, dar şi misterioase în lumea iudaică între anii 150 înainte de Hristos şi 70 după Hristos. Esenienii, care trăiseră în Qumran, constituiau ceea ce ei înşişi denumeau “Noua Alianţă”, considerându- se “Fiii Luminii”. Trăiau separaţi de restul societăţii, respectau cu stricteţe Legile lui Moise, ocupându-se cu studiul Cărţilor Sfinte, ducând o viaţă austeră, din care - cel puţin cei adunaţi la Qumran - excludeau femeile. Unii cercetători au susţinut, pornind şi de la unele texte precum “Cartea lui Enoh” sau “Evanghelia eseniană a păcii”, ideea că Iisus a trăit şi a învăţat în cadrul sectei respective, avându-l ca mentor pe Ioan Botezătorul. De fapt, unii îi definesc pe esenieni drept comunitatea în care “Ioan a predat, iar Iisus a ascultat”, multe dintre ideile şi pildele folosite ulterior de Mântuitor fiind preluate din gândirea eseniană. Toate acestea i-au dus pe unii la contestarea originii divine a lui Hristos, considerându- l doar un om - special, desigur - care a folosit ideile eseniene pentru propria lui doctrină. Sau, după spusele filosofului şi lingvistului francez Ernest Renan: “Creştinismul nu e nimic altceva decât esenismul care a avut succes”.

Mormântul lui Iisus, descoperit la Ierusalim?

Săptămâna aceasta, un grup de arheologi a anunţat descoperirea unui mormânt într-un cimitir creştin din secolul I după Hristos, în Ierusalim, care ar putea conţine rămăşitele pământeşti ale lui Iisus. Mormântul conţine mai multe osuare, pe capacul unuia dintre ele fiind menţionate cuvintele “Divine Iehova (n.r. - numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament), trezeşte- te!”. Mormântul a fost descoperit la doar 60 de metri de locul în care, în 1981, au fost găsite alte cavouri atribuite familiei lui Iisus, inclusiv al Mariei Magdalena.


Mai mult:

Ar trebui rescrisa Biblia?

- Stiri externe

Sursă:

Libertatea.ro

Cuvinte cheie : Ar, Biblia?, rescrisă, trebui

sâmbătă, 3 martie 2012

" Bruxelles, 1-2 martie 2012: un Stalingrad politic pentru Romania " - Alex Avram (Senior editor :Ziare.com )

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Bruxelles, 1-2 martie 2012: un Stalingrad politic pentru Romania

Bruxelles, 1-2 martie 2012: un Stalingrad politic pentru Romania

Bruxelles, 1-2 martie 2012: un Stalingrad politic pentru Romania
De marti, 27 februarie, pana vineri, 1 martie, 2012, au fost trei zile, exact cat tine o minune la romani, si exact numarul de cantari ale cocosului inainte ca Petru sa se lepede de Iisus.

Si tot atat a tinut si singura tentativa a Bucurestiului oficial de a marca faptul ca in Uniunea Europeana exista o tara numita Romania ale carei interese trebuiesc luate in considerare.

Sa fie foarte clar: nu este vorba aici de "Romania" si "Serbia", nici de poporul roman sau de poporul sarb, nici de "nationalisme de secol 19" cum s-au grabit sa debiteze "surse diplomatice" (anonime desigur) de la Bruxelles prin diferite publicatii. Este vorba, ca in multe alte cazuri, de un joc dur intre cei care detin puterea in doua state. In cazul de fata, la Bucuresti, respectiv la Belgrad.

"Bucurestenii" beneficiaza de statutul Romaniei de membra cu drepturi depline in UE si NATO, care le ofera multiple drepturi de veto si parghii de influenta, dispun de parteneriate strategice cu cateva (mari) puteri mondiale, dintre care se detaseaza cel cu SUA, si ocupa o pozitie geopolitica care nu sufera comparatie cu cea a Serbiei. Un portofoliu de avantaje de calibru greu.

"Belgradenii" nu sunt membri UE dar aspira sa devina, nu sunt membri NATO si nici nu doresc sa devina, au o problema inca nerezolvata cu Kosovo, si se pot baza doar pe parteneriatul strategic cu Rusia, care doreste sa-i vada la Bruxelles, asezati la marea masa a Europei cu acelasi drept de veto pe care Romania il are, dar pe care nu stie sa-l foloseasca.

In ciuda acestui raport de forte favorabil Bucurestiului, in "marea bataile politica de 3 zile" pentru salvarea identitatii nationale si culturale a celor 2-300.000 de romani din Serbia, Belgradul a obtinut o victorie majora, iar Bucurestiul a pierdut pe linie. Un astfel de rezultat nu poate avea decat o singura explicatie: "ai nostri" si-au jucat cartile in mod lamentabil.

Datele problemei, pe scurt

Serbia oficiala incalca, in mod brutal, drepturile romanilor din Valea Timocului, aplicand o politica deliberata si evidenta de asimilare, fara egal in Europa. Romanii de acolo nu au nicio singura scoala la care sa-si trimita copii sa invete in limba materna si aproape nicio biserica care sa tina slujbele in limba lor.

Daca n-ar fi fost vorba de romani, si nici de "baietii" de la Belgrad care au devenit peste noapte frecventabili la Bruxelles, Paris, Berlin, Haga, Stockholm etc., o astfel de politica fata de o minoritate ar fi fost imediat condamnata ca "discriminare etnica", "discriminare religioasa" sau chiar "rasism". In cazul romanilor, Europa trece insa cu vederea. Olanda si Franta au demonstrat-o deja, de ce n-ar face-o si Serbia?

Dupa dezastrul in care fortele pseudo-nationaliste si retrograd-comuniste din Serbia au impins poporul sarb in 1999, Belgradul a inceput sa "discute" cu Bucurestiul problema minoritatii romane din Serbia. A facut-o fiindca se afla cu spatele la zid si nu-si putea permite complicatii cu Romania cand intreg Occidentul era impotriva sa.

Oricine poate constata ca "distinctia" pe care Belgradul o face intre romani si "vlahi" seamana ca doua picaturi de apa cu "distinctia" pe care Chisinaul o facea (atunci cand Vladimir Voronin era presedinte) intre romani si "moldoveni".

"Prietenii" de la Belgrad ai multor politicieni de la Bucuresti considera ca populatia de pe Valea Timocului este alcatuita din "vlahi", nu din romani. Sa admitem o clipa, prin reducere la absurd, ca au dreptate. De ce, atunci, autoritatile sarbe nu le ofera scoli in limba "vlaha", pentru a raspunde standardelor in materie de minoritati ale Uniunii Europene la care vor sa adere?

Simplu: fiindca nu exista limba "vlaha", ci doar limba romana, iar scolile din regiune predau in limba sarba, ca vehicule politice de asimilare etnica fortata, exact dupa cum faceau scolile din Transilvania prin anul 1912, in limba maghiara.

Cine se afla la originea acestei diversiuni bine coordonate si aplicate pe teren? Daca urmam logica infailibila a lui "quid prodest" si incercam sa urmarim firele afacerii, cine se incurca incontinuu, de pe la 1856 incoace, de blocul politic si etnic romanesc in incercarea sa de a-si promova interesele in Europa de sud-est? Ce capitala a dezvoltat o adevarata obsesie fata de Romania, dupa aderarea ei la NATO si, mai ales, dupa incheierea parteneriatului strategic cu SUA?

Din pacate, in marea confruntare geopolitica care determina astazi, sub ochii nostri, noua ordine din Europa pentru cel putin urmatoarea suta de ani, interesele Romaniei sunt prost aparate. Nu doar ca raportul de forte extern este defavorabil, dar Bucurestiul face si greseli in serie, si - bonus - mai este si sabotat din interior.

Dovada? Nici n-a apucat bine actualul ministru de Externe sa rosteasca idea (absolut corecta) ca Europa ar trebui sa se obisnuiasca cu o Romanie activa, ca vocea i-a si fost acoperita de corul apologetilor "prieteniei traditionale romano-sarbe". Unii dintre indignati (Ion Iliescu, Gyorgy Frunda, Victor Ponta).

Adevarata "prietenie traditionala" care trebuie salvata

Urmarind halucinantele rataciri prin istoria relatiilor romano-sarbe ale unor ingineri hidrotehnisti, avocati sau procurori, nu ne ramane decat sa ne intrebam daca n-ar fi mai degraba urgent sa ne preocupam de salvarea prieteniei traditionale dintre statul roman si natiunea pe care (pretinde ca) o reprezinta.

In politica, greselile se platesc intotdeauna, iar greselile grave se platesc foarte scump. Romania a decontat la acest inceput de martie, la Bruxelles, cascada de greseli facute in relatia cu Serbia, dupa anul 2000, de toti liderii de la Bucuresti.

Ani de zile, politicienii romani au ramas surzi si orbi la toate semnalele politice primite de aliati importanti ai Romaniei (SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Turcia si Polonia, printre altii) pe tema Kosovo si, in numele "prieteniei traditionale romano-sarbe" (care de fapt nu exista) si a "principiilor de drept international" (care sunt, dintotdeauna, ceea ce marile puteri mondiale interpreteaza din ele), si-au autoasumat rolul de avocati ai Serbiei in dosarul respectiv, aliniindu-se astfel implicit la pozitia Moscovei.

Drept "multumire", Belgradul si-a intensificat politica de intimidare la adresa romanilor din Valea Timocului, si-a asmutit serviciile de informatii asupra lor, infiltrandu-le cu agenti organizatiile etnice, amenintandu-le si intimidandu-le adevaratii lideri, pana la limita agresiunilor fizice si incendierilor nocturne. Un fel de Ku Klux Klan in inima Europei secolului 21 pe care, ciudat, Bruxelles-ul nu il vede. Se mai mira cineva, in aceste conditii, ca unii romani de acolo nu au curaj sa vorbeasca cu presa si sa-si spuna "romani", acceptand ridicolul termen medieval de "vlahi"?

Recent, totul a basculat. "Baietii" de la Belgrad au incheiat, oportunist, un soi de "acord" cu liderii kosovari, ceea ce a permis liderilor vest-europeni o la fel de oportunista iesire din corzile acestui dosar, prin anuntarea unei "mari victorii" in Balcani. In timpuri de grava criza economica si sociala, o mica laudaroseniei de consum intern face cat o mare victorie militara din alte vremuri. Iar Romania, in aceasta combinatie, a ramas intr-un mare ofsaid.

Astfel se explica primirea ostila, in UE, a tentativei de 3 zile a Romaniei de a-si proteja conationalii din Serbia. Datorita seriei incedibile de greseli facute de liderii sai incepand de prin 2000-2001, Romaniei i s-a spus ca "nu manifesta spirit european" cand incearca sa apere o minoritate persecutata, in timp ce Olanda, care utilizeaza dreptul sau de veto in mod absolut abuziv, nu sufera, de fapt, nicio consecinta din partea puterilor occidentale si institutiilor europene, fiind mangaiata parinteste pe crestet. Ce daca incalca flagrant Tratatul european? Este Olanda si i se permite.

Rezultatul: un dezastru

Delegatia Romaniei s-a intors de la Bruxelles cu un asa-zis "protocol" referitor la protectia minoritatilor din Romania si Serbia. Care este semnat de ambasadoarea Serbiei la UE (impresionant nivel de reprezentare!), si nu este insotit de un calendar de implementare, cu termene si responsabilitati precise. Comisia Europeana a "recomandat" si ea Serbiei sa aplice prevederile din documentul respectiv.

Una din mantrele la moda la ultimul Consiliu European a fost ca presedintele sarb, Boris Tadici, este un "pro-european care trebuie sprijinit". Nu stim exact cat de "pro-european" este domnul Tadici, dar stim sigur ca nu domnia sa detine puterea reala in Serbia, ci serviciile de securitate mostenite de la Tito. Domnul Tadici este "pro-european" pentru ca acestea au decis ca, in etapa actuala, interesele le sunt mai bine servite prin aderarea Serbiei la UE.

Dupa ce Belgradul s-a jucat cu UE de-a capturarea criminalilor de razboi din Bosnia peste 10 ani, in conditii net defavorabile, crede cineva la Bucuresti ca odata ce Serbia a primit statutul de candidata la aderare la UE, va mai exista vreo parghie de presiune asupra autoritatilor sarbe pentru a apara minoritatea romana din Serbia? Este usor de intuit ce vor face oficialii sarbi cu "protocolul" semnat de ambasadoarea lor la Bruxelles, chiar daca "operatiunea" nu poate fi explicitata printr-un limbaj civilizat.

"Angajamentul" Belgradului fata de "protocolul" de la Bruxelles s-a vazut, chiar in aceeasi zi, cand preotul Boian Alexandru, un roman timocean curajos, a fost bruscat de granicerii sarbi la revenirea din Romania, pentru ca "indraznise" sa declare la stirile TVR din ziua precedenta ca este roman. Teribila "infractiune" in ochii "prietenilor sarbi" de grija carora se agita Ion Iliescu, Gyorgy Frunda si Victor Ponta.

Traian Basescu trebuia sa-si foloseasca dreptul de veto in Consiliu, indiferent de parerea celorlalti sefi de stat, nu pentru "ca putea" (cum face Olanda), nu din "nationalism" (termen irelevant in context), ci pentru ca asa era corect, etic si conform cu principiile fondatoare ale UE, de care oficialii de la Bruxelles si din alte capitale fac mare tapaj, atunci cand le convine. Pentru ca nu a facut-o, romanilor din Valea Timocului le mai ramane acum doar protectia divina.

Este evident ca nu putem fi nemti, dar daca tot am semnat parteneriate strategice cu Polonia si Turcia, n-am putea sa fim, macar putin, polonezi sau turci cand ne aparam interesele la Bruxelles?

Alex AvramAlex Avram
Senior editor
Articole:
Citeste mai multe despre

Sambata, 03 Martie 2012, ora 11:45

Sursa:

Ziare.com

Cuvinte cheie :

1-2, 2012:, Bruxelles, Romania, Stalingrad, martie, pentru, politic, un

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

De ce nu pierde (încă) Rusia războiul, Ce a vrut Biden de la Iohannis