Că istoria este dispreţuită la Constanţa o ştim deja cu toţii. Vedem în fiecare zi cum bucăţi din trecutul unuia dintre cele mai vechi oraşe ale ţării cad pradă nepăsării autorităţilor. Cu fiecare cărămidă distrusă mai dispare câte puţin din istoria noastră.
Peninsula este plină de ruine, ziduri dărâmate, ferestre fără geamuri. Clădiri istorice ce ar trebui conservate şi protejate stau să cadă. Nimeni nu le dă jos, dar nici nu le repară. Autorităţile se fac că nu văd cum Peninsula zace desfigurată. Chiar lângă Lupoaica inaugurată recent cu mult tam-tam, se află un imobil părăsit, într-o stare avansată de degradare.
Flancată de Muzeul de Artă Populară şi statuia cu Romulus şi Remus, clădirea sare în ochi oricărui trecător. Nu atrage atenţia prin cât este de frumoasă, ci cât este de urâtă. Hidoasă, de-a dreptul. Şi mai ales periculoasă. La parter nu mai are uşi, ferestre, ziduri exterioare. Numai câteva grinzi mai sprijină etajul şi mansarda. Pereţii interiori sunt şi ei dărâmaţi, în mare parte. Nişte ţigănuşi se joacă fericiţi de-a v-aţi ascunselea, fără să se gândească vreo clipă că orice bucată de tencuială ori cărămidă desprinsă ar putea să-i rănească sau chiar să-i ucidă pe loc.
Avertizări pe ghicite!
Balconul de pe colţ, vizibil înclinat spre trotuar, mai poartă o bucată dintr-un afiş pe care scria odată „Atenţie, pietoni! Pericol de prăbuşire!”. Acum poţi doar să ghiceşti mesajul. Pe celălalt balcon se văd un băiat şi o fată cum stau şi admiră platoul din faţa Muzeului. Se amuză pe seama artiştilor care îşi expun acolo mărţişoarele. Mai intră, mai ies cu o cană de cafea în mână, ţipând la copiii ce se joacă la parter. Nici balconul pe care stau ei nu pare prea sigur. Se vede că baza este şubredă, dar nu pare să-i deranjeze.
Se prăbuşesc zidurile
Singurii care sunt deranjaţi de peisaj şi de aspectul clădirii sunt trecătorii. Se uită cu mirare în sus, parcă întrebându-se „Cum de mai stă în picioare casa asta?”. Unii ridică ochii şi apoi, precauţi, trec pe partea cealaltă a trotuarului, ca nu cumva să le cadă ceva în cap. Într-o latură a imobilului, chiar la faţada spre Lupoaică prin ziduri a crescut un copac. Se vede cum ramurile şi-a făcut loc, de-a lungul timpului, prin tencuială şi au depărtat-o de stâlp. Bucata de ciment pare că stă mai mult în echilibru şi probabil că în curând va cădea.
Rămâne de văzut cât va mai rezista întreaga clădire în picioare.
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Sprijinirea religiei şi a valorilor umane, asistenţa oamenilor dezavantajaţi fizic, a copiilor şi a persoanelor în vârstă, ajutorarea săracilor şi defavorizaţilor - acestea sunt doar câteva dintre scopurile 
Totodată, 