Le Chanteur de Rue (à Marseille) SUB

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Capela Sixtină - Geneza, Judecata de Apoi - (1/3)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Romanul implicat in scandalul de spionaj din Anglia are birou si in Constanta

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Livreaza personal bazei americane de la Kogalniceanu, dar si piese pentru fregate

Romanul implicat in scandalul de spionaj din Anglia are birou si in Constanta

Românul Călin Humă, care apare în scandalul de spionaj de la Londra, unde asistenta parlamentarului Mike Hancock a fost arestat de MI5 pentru că recruta agenţi pentru serviciile ruse de informaţii, are legături strânse cu judeţul Constanţa. Humă lucrează chiar şi pentru americanii de la baza Mihail Kogălniceanu, cărora le procură personal de specialitate şi îi învaţă engleză pe cei care urmează să lucreze pentru americani, dar livrează şi piese de schimb pentru cele două fregate româneşti, în timp ce una din companiile sale din Anglia vinde elicoptere civile şi militare. De altfel, colaborarea dintre US Army şi Călin Humă era la un moment dat elogiată de o parte a presei, afaceristul român stabilit în Anglia fiind văzut unul din exemplele gen „aşa da” în relaţiile româno-americane.

Humă conduce în prezent o serie de firme specializate în consiliere politică, reprezentare şi lobby, dar şi în furnizarea de echipamente militare, de protecţie nucleară, biologică şi chimică, precum şi pentru „administrarea platformelor de armament”. În plus, asociaţii lui Humă, din IDS Operations, firma de consultanţă şi resurse umane pe care o conduce, pe numele lor Dragoş Moisescu şi Mircea Crăciun, au biroul în Constanţa, pe strada Călugăreni nr. 2. IDS Operations LTD Hampshire Sucursala Bucureşti şi celelalte societăţi controlate de românul Călin Humă nu se pot compara cu prea multe firme din România, ţinând cont de faptul că au domenii de activitate precum „repararea şi întreţinerea aeronavelor şi navelor spaţiale”, cum e în cazul Indes Aviation SRL şi Romanian Aerospace Centre of Excellence SRL, ambele controlate de Călin Humă, de 45 de ani şi Dragoş Florin Moisescu, de 40 de ani. Pe lângă acestea, românul care a lucrat în paralel atât pentru US Army, cât şi pentru un parlamentar britanic bănuit de spionaj în favoarea Rusiei, mai are în România SC Indes Forum SRL (editarea de programe), în timp ce principalul său asociat, Dragoş Florin Moisescu controlează şi SC Scott Investments & Projects SRL, SC Maxim Group SRL şi SC Agricola Bucureşti 2001 SRL.

Proiectele imobiliare marca Humă au dat faliment

Nu toate proiectele lui Humă au mers însă bine; astfel, SC Anglo- Romanian Consultancy SRL, prin care intenţiona să dezvolte mai multe proiecte imobiliare în Bucureşti şi Braşov a dat faliment. Călin Humă este unul dintre est-europenii care au lucrat pentru parlamentarul britanic Mike Hancock, a cărui asistentă, rusoaica Ekaterina Zatuliveter, a fost arestată săptămâna trecută, după o anchetă a MI5 ce a durat şase luni. Sunday Telegraph a descoperit că tânăra în vârstă de 25 de ani, care a primit un ordin de expulzare pe motive de securitate naţională, este unul dintre cei cel puţin şase imigranţi - dintre care o parte din foste ţări comuniste - care au lucrat pentru Hancock de când acesta a devenit parlamentar, în 1997. Primul dintre ei a fost Humă, de origine română, care a lucrat ca voluntar pentru Partidul Liberal Democrat la scurt timp după ce a absolvit Universitatea Southampton, în 1999. El a colaborat cu Hancock atât în Camera Comunelor, cât şi în circumscripţia acestuia din Portsmouth, timp de doi ani.
Humă şi Hancock, împreună la Constanţa, în 2004

În noiembrie 2004, Humă şi Hancock au fost fotografiaţi la Constanţa, unde parlamentarul ar fi condus o delegaţie a Consiliului Europei, iar Humă reprezenta o companie care furniza programe informatice pentru societăţile de căi ferate. Contactat de Sunday Telegraph, Humă a declarat că îşi aminteşte cu plăcere de perioada în care a lucrat pentru Hancock. „A fost puţin timp. L-am ajutat numai cu activităţile de birou şi cu scrisorile către membrii circumscripţiei sale. După ce am absolvit universitatea, m-am implicat mult în muncă şi am pierdut legătura cu Hancock”, a spus el. „Ar trebui să spun clar că (în perioada în care a lucrat Humă pentru parlamentar - n.red.) nu am fost niciodată în faţa unor informaţii interesante sau sensibile. Nu ştiu dacă (Ekaterina Zatuliveter - n.red.) s-a aflat în această poziţie. Nu cred că parlamentarii au acces direct la informaţii sensibile. Nu cred că, în calitate de asistent, ai avea acces la prea multe. Existau proceduri foarte precise în Camera (Comunelor - n.red.) privind cum sunt administrate documente şi nu cred că nimeni ar putea să aibă acces la astfel de informaţii. Eu cu siguranţă nu am avut”, a explicat Călin Humă.

Hamlet Act3, Scene1 Soliloquy

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Pionen - Bahnhof's computer facility movie1

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

VIDEO Serverele Wikileaks, mutate intr-un buncar inspirat din filmele cu James Bond

de I.R. HotNews.ro

Joi, 9 decembrie 2010, 11:40 Actualitate | Internaţional

Dupa ce organizatia Wikileaks a fost nevoita sa isi plaseze site-ul pe servere necunoscute din Europa pentru ca accesul la Wikileaks.org a fost blocat saptamana trecuta, iar Amazon a renuntat sa il mai gazduiasca, Julian Assange a decis sa mute o mare parte din fisierele confidentiale pe servere aflate intr-un buncar nuclear din Suedia, potrivit publicatiei online a MIT, Technology Review, citata de Huffington Post.

"Pionen" White Mountains este un fost centru de aparare civila construit in anii 1970 pentru protectie contra unui atac nuclear, detinut in prezent de providerul de internet suedez Bahnhof.

Buncarul se afla la 30 de metri sub pamant, protejat de roca impermeabila, nu departe de centrul orasului Stockholm. Sediul are, printre altele, o sala de conferinte "plutitoare" si generatoare luate de pe submarine nemtesti. Directorul general al Bahnhof, Jon Karlung, a recunoscut ca filmele James Bond au inspirat compania cand au realizat edificiul.

Vezi aici un tur al centrului din ianuarie 2009, prezentat de Karlung



Wikileaks a mai fost gazduit de Bahnhof in august 2010, cand Karlung a declarat pentru Forbes ca este mandru sa colaboreze cu Assange.

"Internetul ar trebui sa fie o sursa deschisa pentru libertatea de expresie, si rolul unui ISP (Internet Service Provider) este sa fie o unealta tehnologica neutra, nu un instrument pentru colectarea de informatii de la clienti", a spus el, citat de Forbes.

Mutarea a avut loc in aceeasi zi in care accesul la Wikileaks.org a fost blocat. Assange a fost arestat in urma cu doua zile si se afla in arest in Londra, dupa ce justitia britanica i-a refuzat eliberarea pe cautiune.

REFERINTE

UPDATE Julian Assange, fondatorul Wikileaks, a fost arestat; justitia britanica i-a refuzat eliberarea pe cautiune
WikiLeaks a fost supusa la milioane de atacuri, rezultatul unei criminalitati cibernetice foarte bine organizate
WikiLeaks: Atacul cibernetic impotriva Google a fost orchestrat de un inalt oficial chinez

Citeste mai multe despre jon karlung • julian assange • suedia • buncar • wikileaks • bahnhof

+ SHARE

Tom Waits - Chocolate Jesus

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Contributors » Blog Archive » WikiLeaks si inconstienta jurnalismului FaceBook (+UPDATE)

Contributors » Blog Archive » WikiLeaks si inconstienta jurnalismului FaceBook (+UPDATE)

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

WikiLeaks si inconstienta jurnalismului FaceBook (+UPDATE)

decembrie 3, 2010 Alin Fumurescu Dezbatere, Global / Europa, Justitie/Ordine publica
78 comentarii 5,683 Vizualizari

…ca jurnalist, am aflat inca din 1990 cat de importante sunt “sursele” pentru a semnala (si implicit controla cat de cat) derapajele puterii. Ca jurnalist, am militat intotdeauna pentru protectia surselor. Dar tot ca jurnalist am inteles si ca meseria asta se cuvine abordata cu responsabilitate. Ca jurnalist, trebuie sa fii pregatit sa sacrifici o “bomba de presa” pentru ratiuni ce depasesc criteriul audientei. Ca sa spun asa, un jurnalist se cuvine sa poata sacrifica jurnalismul de dragul responsabilitatii. Asa ca va spun, cu toata responsabilitatea, ca ultima isprava a lui Julien Asange de la WikiLeaks, nu e jurnalism. Sau, daca e, e unul iresponsabil, de tip FaceBook.

Si-acum sa detaliem. Publicarea unor informatii confidentiale, secrete sau strict-secrete e o decizie ce se cuvine cantarita cu toata seriozitatea. Exista cateva criterii de baza pe care informatiile cu pricina sa le indeplineasca, dincolo de calitatea de a fi … secrete. Sigur, e tentant sa scoti la lumina zilei un secret, oricare va fi fiind acesta, dar aceasta tentatie in sine nu este (sau nu ar trebui sa fie) suficienta: vorba Apostolului Pavel, “totul imi este ingaduit, dar nu totul imi este de folos“. Dezvaluie respectiva informatie un abuz (al administratiei, unei corporatii, unei persoane, s.a.m.d.)? Un act de coruptie? Vreo incalcare a legii? Daca la primul set de intrebari raspunsul e “da“, lucrurile nu sunt inca limpezi. Pentru ca intrebarea “care sunt posibilele consecinte ale acestei dezvaluri?” nu trebuie scapata nici o clipa din vedere. Ca jurnalist, ai responsabilitati ce depasesc “nevoia de informare a publicului”.

Cazul “Pentagon Papers“, care-a fost readus in discutie dupa ultimele dezvaluiri WikiLeaks este, din acest punct de vedere, exemplar, atat din partea “sursei” cat si din cea a jurnalistilor implicati. Daniel Ellsberg, “sursa”, lucrase la studiul comandat de McNamara despre razboiul din Vietnam si mostenit de succesorul sau, Clifford. Era perfect familiarizat atat cu studiul cat si cu volumele de declaratii ce il insoteau. Realizand ca are de-a face cu dovada faptului ca mai multi presedinti au incalcat constitutia, au mintit Congresul si opinia publica, etc, a calculat consecintele si a considerat ca dezvaluirea merita facuta publica. A contactat mai intai mai multi congressmeni si oameni din administratia Nixon, printre care si pe atunci consilierul Henry Kissinger. Nici unul dintre ei nu s-au aratat interesati de subiect.

In februarie 1971, Ellsberg contacteaza un reporter de la New York Times, Neil Sheehan. In martie, ii da volumele de declaratii. Informata despre intentie, Casa Alba incearca sa opreasca legal publicarea documentelor. In baza traditiei britanice, in care “prior restraint“, i.e., cenzura ideilor inainte de publicare este inadmisibila, Curtea Suprema decide in cazul New York Times Company v. United States, ca actiunea este ilegala, incalcand primul amendament al Constitutiei. In 13 iunie, Times incepe publicarea. In 29 iunie, senatorul Mike Gravel depune in subcomisia la care lcureaza 4100 de pagini ale raportului pe care anunta ca vrea sa le discute, dat fiind ca in baza Articolului 1, sectiunea 6 din Constitutie, nici un senator sau deputat nu poate fi tras la raspundere pentru cele discutate in Congres. Ca la carte. In 1989, Congresul adopta the Whistleblower Protection Act, prin care membrii unei agentii guvernamentale ce denunta abuzuri sau incalcari ale legii din agentia in care lucreaza nu pot fi trasi la raspundere.

Cand WikiLeaks a dat publicitatii in aprilie inregistrarea ce demonstra uciderea a 12 civili nevinovati (printre care doi reporteri Reuters) intr-o suburbie a Bagdadului, mi-am spus ca Asange a procedat corect. Cand in iulie a publicat asa-numitele “jurnale din Afganistan“, mi-am spus din nou ca omul isi face treaba. Cu “jurnalele din Irak“, publicate in noiembrie, am inceput sa ridic din sprancene. Nimeni nu poate tria atat de repede peste 391,000 de rapoarte, pentru a vedea daca exista in ele ceva ce ar putea pericilita situatia oamenilor de pe teren.

Ultima isprava, insa, depaseste limitele inconstientei. Aici nu mai e vorba despre dezvaluirea unor acte de coruptie, nici despre vreun gest de bravura. Aici, foarte probabil un pusti de 23 de ani a sters niste CD-uri cu muzica adusa de-acasa si s-a apucat sa copieze in nestire fisiere secrete. Nu urmarea ceva anume, pentru ca a copiat, precum un copil scapat la borcanul cu dulceata, tot ce-a apucat, fara nici un discernamant si fara vreo noima. Si a apucat – peste 250,000 de comunicatii dintre ambasadele Americii si Secretariatul de Stat. Iar Asange le-a publicat ca atare, pe nemestecate si fara o secunda de ezitare.

Nimic, dar absolut nimic din ceea ce a aparut pana acum – si ma indoiesc ca vom asista mai tarziu la ceva mai spectaculos decat cererea lui Clinton (si Rice) de a obtine ADN-ul si amprenta de retina a unor inalti oficiali de la UN, sau de Angela teflon, etc – nu reprezinta vreun secret decat eventual unul de-al lui Polichinelle. Oamenii se barfesc, oamenii incearca sa se supravegheze reciproc de cand e lumea. Pana si aterizarea unor “inchisori-zburatoare” CIA in Romania nu mai e de multisor un secret. Am fost primul care a scris despre asta acum cativa ani, dar si atunci am facut-o pentru ca informatia era deja publica in media occidentale. Secretul, cum ar veni, nu mai era nici un secret.

Nu asta e grav, asadar. Si nici impactul asupra relatiilor SUA cu restul lumii. Dupa cum a declarat, usurel cinic, secretarul Apararii, Robert Gates, “The fact is governments deal with the United States because it’s in their interest, not because they like us, not because they trust us and not because they think we can keep secrets.” Ana are mere, Xenia are pix. Asange insa nu are nici o farama de responsabilitate.

Printre cele 250,000 de documente se puteau gasi unele care, odata facute publice, sa puna in pericol viata unor oameni nevinovati sau, mai rau, sa conduca la un razboi sangeros, soldat cu mii sau zeci de mii de morti. Intereseaza asta? Da, daca esti cat de cat un om cu scaun la cap. Nu, daca esti doar un jurnalist in cautarea faimei cu orice pret.

Faptul ca gestul nu a socat nici pe jumatate pe cat ar fi fost de asteptat are o explicatie cat se poate de simpla. Traim in era FaceBook, in care a-ti da poalele peste cap (sau, dupa caz, a te fotografia descheiat la slit) a devenit norma, nu exceptia. Secretele se dezvaluie pentru ca sunt secrete, nu din alte motive. Un sot si-o sotie facand dragoste sunt filmati pe gaura cheii si postati pe internet nu pentru c-au savarsit ceva ilegal, ci pentru ca e un secret care se cere dezvaluit.

Daca in procesul dezvaluirii nu mai ramane nimic de ascuns, nimic privat de care sa-ti fie rusine sa faci public, daca pruncii respectivului cuplu vor ramane socati vazandu-si parintii facand dragoste (pardon, sex), e treaba lumii si a lor personal. Inseamna ca nu sunt inca suficient de moderni. Inseamna ca n-au atins inca inconstienta lui Asange.

Nu-i nimic. Putintica rabdare. E totul doar o chestiune de timp.

UPDATE: Cu scuzele de rigoare, dar nu am timp sa traduc.

Assange said that all of the cables had already been distributed in a heavily encrypted form to tens of thousands of people.

If something happened to him, he suggested, then the password needed to unencrypt the data would be released and all the secrets would go out at once. (…)

Amazon booted the site on Wednesday after U.S. Congressional staffers started asking the company about its relationship to WikiLeaks. The company later said it ousted WikiLeaks because WikiLeaks doesn’t own its content and Amazon claimed it could be endangering innocent people by publishing unredacted material.

WikiLeaks has rejected the charge, and says it’s fighting to remain online.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro