Yann Tiersen - Plus Au Sud

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Yann Tiersen - Plus Au Sud

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Stella Konitopoulou - Ta Sfalmata Sou Pelaga

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Mes tou Aigaiou ta nisia - Μες στου Αιγαίου

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

05 - Giannis Parios - Sala, Sala

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Cezar IVĂNESCU: Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta... - reţeaua literară

Cezar IVĂNESCU: Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta... - reţeaua literară

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Cezar IVĂNESCU: Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...

• Postat de Lucretia Berzintu în Iulie 1, 2010 la 12:00am
• Trimitere mesaj Vezi blogul lui Lucretia Berzintu

Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...“

Jurnalul Naţional: Dle Cezar Ivănescu, aţi incercat să luaţi legătura cu un alt membru al Colegiului CNSAS?
CEZAR IVĂNESCU: Nu. Cu ei nu se poate lua legătura, ei sunt stat în stat, organizaţie conspirativă. Eu sunt, de fapt, în greva foamei de pe 29 ianuarie, orele 16 după-amiază, când am primit ştirea. De atunci nu mai mănânc nimic, beau apa, cafea şi fumez, însă vreau să-mi revin treptat treptat, să mănânc, fiindcă am de dus o bătălie...

JN: Nu aţi mâncat nimic nimic de atunci?
CI: Nu, mă salvează cafeaua, ea mă ţine pe picioare. Greva foamei la Uniunea Scriitorilor a fost doar pentru a obţine un lucru legal, anume acel comunicat oficial pe care l-a dat Uniunea Scriitorilor către CNSAS, să se pronunţe auspra dosarului.

JN: Şi nu v-a fost deloc rău zilele astea?
CI: Rău în ce sens, mă simt ameţit, m-a ajuns oboseala şi am clacat.

JN: Dar dvs aţi spus că aţi vorbit cu Nicolae Manolescu care v-a convins să o întrerupeţi... dvs nu aţi întrerupt-o?
CI: În sensul că n-am rămas să dorm acolo, la Uniune... dar n-am putut să mănânc, n-aş vrea să fac paradă şi caz din asta... mâine (n. red. 9 februarie 2008) sunt sigur că voi fi pe picioare.

JN: Când spuneţi că presa a dat o ştire falsă, la ce vă referiţi? La faptul că CNSAS nu ar fi dat nici un verdict de poliţie politică sau că verdictul ar fi fost dat şi îl contestaţi?
C I: Pentru a se comunica acestă ştire, trebuia dat mai întâi un verdict oficial din partea CNSAS, or aşa ceva nu există. Nu numai că nu există, dar această instituţie, indiferent că o blamăm sau o admirăm, funcţionează după o lege... or legea spune că respectivul cetăţean care a făcut o cerere (particulară sau oficială) să-şi consulte dosarul personal, trebuie să urmeze o cale: chemarea să spre audiere la CNSAS, discuţie cu persoana respectivă în care i se arată dosarul şi i se administrează probele. Apoi i se comunică oficial în plic închis verdictul dat de CNSAS, apoi persoana are dreptul să conteste în timp legal la CNSAS acest verdict, dacă CNSAS nu-l satisface, are dreptul să atace la Curtea de Apel această sentinţă şi abia apoi, prin biroul oficial, CNSAS comunică presei... or ei nu au îndeplinit nimic din ce am zis mai sus.

JN: Atâta timp cât CNSAS nu s-a pronunţat oficial pe cazul dvs., la ora la care funcţiona, putem să presupunem că acest verdict este o invenţie...
CI: Eu asta susţin şi am atras atenţia ziariştilor care mi-au dat telefon că sunt în culpă şi că vor trece pe lista mea de publicaţii pe care le voi chema în instanţă.

J.N.: În momentul în care aţi aflat că presa scrie asta, nu aţi avut impulsul să mergeţi la sediul CNSAS, să vorbiţi cu membrii Colegiului? Ar fi fost o reacţie firească...
C. I.: Nici nu ştiu unde e sediul nou, ştiind ce indivizi sunt acolo, eu acolo nu merg decât însoţit de avocaţii mei, de presă şi eventual de poliţie.

JN: Dvs. credeţi că presa a inventat ştirea sau că sursele din CNSAS au minţit?
CI: Eu cred că persoana care a făcut această intoxicare se numeşte Mircea Dinescu. El, în emisiunea “Tănase şi Dinescu” (vineri, 1.02.2008 şi vineri, 8.02.2008), m-a atacat direct... el ca membru în colegiul CNSAS, spunând că în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu securitatea, deci el s-a devoalat singur ca fiind acea sursă din CNSAS care a intoxicat presa.

JN: Presa nu prea are o vină, el ar putea să aibă o vină...
CI: Presa trebuie să se apere în instanţă, divulgând sursa... aceasta agenţie Newsin, care a publicat prima ştirea. La acea oră, în care funcţiona CNSAS-ul, prezenţa dlui Mircea Dinescu era ilegală. El este fost membru de partid, secretar de UTC la Uniunea Scriitorilor, absolvent de academie marxist leninistă Ştefan Gheorghiu şi soldat fruntaş la securitate... în instantă o să fie obligat să vină şi cu livretul.

JN: Aveti probe că a fost securist?
CI: Eu susţin asta şi sper să pot demonstra în instanţă.

JN: Dinescu spune despre dvs. in direct că aţi colaborat cu securitatea, dvs acelaşi lucru despre el... asta miroase şi a răfuială personală... Când au început disensiunile dintre dvs. şi Dinescu?
CI: Cam de 30 şi ceva de ani ţin.

[…]

JN: „Cotidianul” a scris, pe surse, că de fapt CNSAS v-ar fi chemat la audiere, însă dvs. aţi refuzat.
C.I.: Eu vă dau răspunsul oficial: „Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România revine cu solicitarea adresată CNSAS de a comunica eventualele colaborări ale membrilor consiliului USR cu securitatea. Urgentarea comunicării este cu atât mai necesară cu cât din cauza apariţiei în mass-media şi în presa scrisă a unor informaţii referioare la dl. Cezar Ivănescu, membru al consiliului, în absenţa unui răspuns oficial din partea CNSAS, comitetul director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri CNSAS a unor date din dosarele personale ale membrilor” .
În dimineata zilei de marţi, dl Manolescu mi-a zis că a luat legătura cu Cazimir Ionescu şi cu alt domn Buchet, iar eu am dedus din spusele dumnealui că se mergea cu ignoranţa atât de departe, încât nu se ştia dacă eu am dosar. Totul este emanaţia acestui individ, a lui Mircea Dinescu, şi o perdea de fum aruncată cu un anumit scop: de a tulbura apele presei şi a ascunde ce scrie presa ieseană despre adevăraţii informatori ai securităţii.

JN: Fără nici o aluzie la cazul dvs., vă spun că de multe ori presa a dat pe surse cine urma să primească verdict din partea CNSAS ca apoi să se adeverească.
C.I.: Pentru mine nu există dubii, în ceea ce priveşte dosarul meu.

J.N.: Veţi sta în greva foamei până o să vă vedeţi dosarul?
C.I.: O să încerc în seara asta să gust câte ceva, să nu clachez fizic. Eu am o probă irefutabilă prin „Cartea albă a Securitatii”, de Mihai Pelin, prietenul meu, în care există un capitol destul de mare despre mine. El mi-a spus că există un dosar de urmărire cu mine.

J.N.: Aţi încercat să vă vedeţi dosarul de urmărit?
C. I.: Trebuie să spun că n-am dorit să fac acest demers, fiindcă eu stiam pe mulţi care mă turnaseră, din nefericire, dintre persoanele apropiate de mine. Sub diferite motive sau forme, veneau şi-mi spuneau: „iartă-mă, te-am turnat la securitate“. Ei, m-a ajuns greaţa, cum se poate să-ţi vină prietenul şi să-ţi plângă în braţe! Aveam un răspuns pentru toţi, nu contează, ce vorbeam eu pe faţă, nu putea să fie mai puţin grav decât ce turnaţi voi. Eu nu-i condamn, au fost mai slabi şi au cedat. De aceea nu am vrut să scotocesc în aceste miasme ale trecutului, am zis cine m-a turnat să-i fie de bine, bine că am reuşit să supravieţuiesc.

J.N.: Spuneţi că în ’61 au încercat să vă racoleze...
C.I.: Eu am mărturisit în cartea mea, „Timpul asasinilor”, carte despre moartea lui Labiş, că student în Iaşi fiind, un domn maior Ionescu a încercat să mă persuadeze...

J.N.: Cum a încercat securitatea să vă convingă?
C.I.: Eu eram prieten cu profesorul universitar Alexandru Husar, care a fost expluzat pe motive politice de la Cluj la Iaşi, trăieşte si azi. El era profesor de estetică, iar ei voiau de la mine să-i cer cu împrumut cursurile de estetică şi să le duc lor – poate descoperă ceva grav, să poată să-l bage în puşcărie... ei voiau enunţurile reactionare din curs. Şi ca să mă persuadeze respectivul maior a scos un caiet şi mi-a zis „Uitaţi că nu suntem aşa cum zice lumea, aici este caietul de poezii al lui Labiş, care conţine versuri anticomuniste, scrise de mână. Noi ştiam că Labiş scrie aşa dar nu l-am arestat“. Asta în mintea lui probabil că a fost o cale ca să-mi arate că pot avea încredere în ei.

J.N.: Deci numai astfel au încercat să vă convingă, spunându-vă că ei sunt toleranţi... nu v-au promis anumite avantaje, că vă vor publica cărţile.
C.I.: Numai aşa.

J.N.: Au mai fost situaţii în care au încercat să vă racoleze?
C.I.: Niciodată. S-au lămurit cu cine au de-a face, fiindcă evoluţia mea socială era tot mai radicală.

J.N.: Susţineti că în ’87 aţi fost dat în consemn USLA. Când aţi aflat asta?
C.I.: Am aflat după revoluţie de la Mihai Pelin.

J.N.: Nu ştiaţi pe vremea aceea...
C.I.: Nu. Ştiti ce însemna asta? Dacă eu m-aş fi cherchelit şi mă apropiam de Ceauşescu, mă împuşcau.

J.N.: Au existat situaţii în care să vă fi putut apropia de Ceauşescu?
C. I.: Nu, însă aia era o instituţie bolnavă.

J.N.: Ati avut vreodată probleme din cauza asta?
C.I.: Marginalizare, sărăcie. Îmi publicau greu cărţile. Eu am debutat în ’68 şi am stat 7 ani de zile până să public a doua carte. La revoluţia culturală, eram şomer. Până să fiu cel mai apropiat om de Marin Preda, am stat pe tusă. Şi desi se ştia că sunt poetul preferat al lui Preda şi singurul poet contemporan cu el despre care Preda a spus că sunt un mare poet... cu toate astea, eram marginalizat, sărac. Eu n-am avut niciodată funcţie, fiindcă nefiind membru de partid, nu aveam cum. Din 2000 încoace sunt membru în Consiliul Scritorilor şi am fost unul dintre iniţiatorii acestui demers de a comunica dacă unul dintre noi a colaborat cu securitatea, ca să nu ne mai trezim cu un alt scandal ca cel cu Eugen Uricariu. Până acum, n-am primit decât nouă răspunsuri oficiale de non-colaborare.

J.N.: Aţi intentat proces împotriva presei şi a lui Mircea Dinescu?
C.I.: În scurt timp, voi da telefoanele avocaţilor meu şi numai ei vor vorbi despre asta.

J.N.: Presa scrie ce prinde, nu cred să fi fost o conspiraţie la nivelul întregii redacţii.
C.I.: Dar ziaristul nu trebuie să fie şi responsabil? Dacă eu aveam o inimă slabă, în momentul în care m-a sunat ziarista de la Newsin puteam să fac infarct? Puteam. Ei, pentru asta...

Interviu acordat prin telefon ziaristei Sidonia Silian de la Jurnalul Naţional, 8 februarie 2008.
Textul nu a fost publicat. Cezar Ivănescu a decis că este un „interviu ratat“ în sensul
că textul scris nu includea decât o mică partea din afirmaţiile făcute prin telefon.

Sursa: http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2010/06/cezar-ivanescu-interviu-...

Publicat de Clara Aruștei(fiica poetului Cezar Ivănescu) pe Blog.

Cuvinte cheie :

Conţinut

Fondator & Coordonator - Reţeaua literară: Gelu Vlaşin

Gelu Vlaşin Promote Your Page Too

Cazul Arpagic:motanul Arpagic un Havel de România ? - Cititor de Proză

Cazul Arpagic:motanul Arpagic un Havel de România ? - Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

"Cazul Arpagic: de la “cel mai vestit motan din oraş” la index. Cum se negociază moartea şi ruşinea în comunism"

Autor: Vlad Stoicescu

" Povestea unui motan transformat în sursă de electricitate domestică în perioada cea mai crâncenă a regimului ceauşist şi o serie de cuvinte care i-ar fi putut întrista iremediabil pe “oamenii muncii” deconstruiesc un mit
literar şi explică o dramă.*(...)

“O vedetă de pe strada mea”, poezia care i-a adus Anei Blandiana statutul de scriitor interzis

"
Înainte de a merge mai departe
Trebuie să deschid o paranteză
(Adică un capitol din carte
Sau din poveste)
Despre cineva care nu este
Nici maidanez, nici maidaneză.
De fapt, în cazul lui,
Epitetele nu explică nimic,
Mai bine să vă spui
Că este vorba de Arpagic.

Şi când am spus Arpagic
Cred că e suficient
Ca să nu mai explic
Şi să ştiţi pe moment
Cine este acest personaj,
Pe care-mi permit
Să-l numesc cel mai vestit
Motan din oraş.
Căruia i s-au scris.poezii
Şi i s-au făcut portrete,
Aşa cum se obişnuieşte printre vedete.

Despre care, pe lângă toate,
S-au făcut şi desene animate
Palpitante şi pline de umor
Date la televizor.
Ei bine,după toate aceste succese
De necontestat
Şi de necrezut,
Arpagic,cum era şi de aşteptat,
S-a cam încrezut.
Dar nici nu e de mirare:
Când iese la plimbare
Toată strada emoţionată
Se îmbulzeşte să-l vadă;

Ferestrele se dau de perete,
Copiii uită de caiete,
Crengile se apleacă peste gard,
E o aglomeraţie ca pe bulevard,
Maşinile sunt obligate
Să încetinească,
I se aruncă ocheade
În manieră pisicească,
I se dau flori,
Pâine cu sare,
Câte-o scrisoare în plic
Şi toată lumea strigă
Ar-pa-gic!

El înaintează important şi hai-hui,
Dă un sfat, ascultă un protest mai sonor
Ca acela al unei cloşte cu pui
Împotriva unui motan vânător,
Distribuie zâmbete, strângeri de labă,
Câte o amendă
Sau, mai degrabă,
Admonestare
Şi toată lumea e atentă
Şi recunoscătoare.
Ba se suspendă
(să vezi şi să nu crezi)
Până şi luptele dintre
maidaneze şi maidanezi

Şi (culme a culmilor) mi s-a relatat
Ca un şoricel,
Care-aştepta să fie înşfăcat
De Domnia-Sa,
Scâncea subţirel
Printre suspine:
Ce cinste pentru mine
Să mă înghităchiar El!
În această situaţie năzdravană
Mi se pare normal
Că Arpagic nu-şi mai încape în blană
Şi se crede fenomenal.

Încât chiar mă mir, în consecinţă,
Că mai răspunde când îl chem
(Oferindu-i, bineînţeles, drept recunoştinţă,
Un poem!).
Probabilcă în firea
Lui de celebritate
Ajunsă la apogeu
Mai răzbate,
Câteodată,
Cu greu,
Ca o erată,
Amintirea
Că e personajul meu..."
...........................................................................................................................................
(....)" La final, o întrebare legitimă a rămas: cât au câştigat şi cât au pierdut scriitorul şi literatura din această tranzacţionare alibertăţii lor?
Răspunsul se lasă aşteptat."

PS,
Întrebare :
_Pentru incendiara poezie tov Gogu Rădulescu * a obţinut protecţie pentru "poetă disidentă" de la Gorbi ?

* Membru al CC al PCR (filozoful socratian prin oralitate de tip comunist vestit din cauza frămîntări dialectice chiar cosmice cu privire la concepţia MACRO.vs MICRO) a obţinut protecţie pentru "poetă disidentă"

Legătură Răspunsul lui Catia Maxim cu 24 minute în urmă

Ştergere

Apariţia acelei cărţi a provocat furtuni în mai multe vieţi...
Eram corector(1983) la editura Ion Creangă şi am dat bunul de tipar la manuscris. Îl citisem de trei ori şi, din punctul meu de vedere, nu mai erau probleme. Nu-i vorbă, de manuscris răspundea un redactor, aş zice, principal răspunzător de conţinut şi de BT(aşa erau regulile pe vremea aceea). Ei, bine, după ce cartea a fost tipărită, am fost chemată în biroul lui Vasile Văcaru, secretar de partid în sistemul editorial, unde a trebuit să dau explicaţii pe marginea acelui bun de tipar... A fost o poveste cu tam- tam, cu probleme. Nu am fost dată afară, dar au mai trecut ani buni pînă să devin redactor de carte şi asta abia după 1990.
Azi,deşi nu mai există cenzură, uneori, din păcate nici măcar autocenzură, realitatea începe să semene cu... Îmi amintesc că toţi cei ce încuiaseră uşile clădirii din Casa Scânteii(unde se afla şi sediul editurii Ion Creangă) şi ne împiedica să ieşim în stradă în '89 au ajuns după '90 parlamentari, inclusiv acel domn despre care am amintit şi care nu mai e printre noi.
Cât despre motanul Arpagic, nu mi s-a părut un text din cale-afară de curajos... Cel puţin în ediţia din 1983. Circulau texte mult mai curajoase. A fost însă o abilitate să fie oferit unei edituri pentru copii, poate în speranţă că cenzura tovarăşului Dulea nu va fi atât de vigilentă, încât să se lege şi de cărţile pentru copii, dar acei oameni vegheau cu abnegaţie peste tot...

▶ Răspunde la Aceasta

Încarcă Fişierele

Adaugă Fişier(e) :

Legătură Răspunsul lui Dimitrio cu 10 minute în urmă

Ştergere

Catia Maxim. Cu deosebită consideraţie, Dimitrio Vasile Văcaru este acum la Ceauşescu îl pîrăşte pe Iliescu ! PS. EL-CICLOPEDIA LIBERĂ :

"Vasile Văcaru (n.19 septembrie 1946, sat Pocruia, comuna Tismana, judeţul Gorj - d.martie 2001) a fost unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naţionale. A fost membru şi secretar al Colegiului director al Frontului Salvării Naţionale, membru al Comisiei Naţionale a Frontului Salvării Naţionale şi membru în Consiliul Naţional a P.D.S.R. A activat ca parlamentar între anii 1990-2000 fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în Circumscripţia electorală Gorj, reales în aceeaşi circumscripţie pentru mandatul 1992—1996, iar în legislatura trecută, 1996—2000, senator de Mehedinţi. A îndeplinit funcţii de răspundere în structura Parlamentului între anii 1996—2000, fiind membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. În perioada 1990—1992 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Grupului parlamentar al F.S.N. din Senat, iar în legislatura 1992—1996 a fost lider al Grupului parlamentar al P.D.S.R. din Senatul României. Până la alegerea ca senator, în 1990, a condus timp de mulţi ani, ca redactor-şef şi director, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De profesie editor, Vasile Văcaru este autorul a 13 cărţi şi a peste 200 de articole de specialitate referitoare la informatică, electronică şi alte domenii ale ştiinţei. A fost membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi vicepreşedinte al Academiei Române de Drept Umanitar A murit în martie 2001."(sursă : Wikipedia, enciclopedia liberă)" _joinprompttext=""> Mulţumesc pentru mărturia dumneavoastră stimată doamnă Catia Maxim.

Cu deosebită consideraţie,

Dimitrio

Vasile Văcaru este acum la Ceauşescu îl pîrăşte pe Iliescu !

PS.
EL-CICLOPEDIA LIBERĂ :

(sursă : Wikipedia, enciclopedia liberă)