Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

vineri, 12 februarie 2010

EVZ.ro -- Dinescu vorbeşte, CNSAS tace

EVZ.ro -- Dinescu vorbeşte, CNSAS tace

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

RIPOSTĂ
EVZ Special
De acelasi autor
Dinescu vorbeşte, CNSAS tace

Mirela Corlățan
Joi, 11 Februarie 2010
Mircea Dinescu nu riscă nicio sancţiune pentru acuzaţiile neprobate la adresa fostului critic literar. Mircea Dinescu, membru în colegiul CNSAS, nu riscă nimic după ce a afirmat, fără probe, că Adrian Marino ar fi fost informator al Securităţii. „Există la CNSAS documente care dovedesc faptul că Adrian Marino a fost informator în Direcţia a III-a”, a declarat Dinescu pentru EVZ, adăugând că Marino ar fi lucrat şi pentru Direcţia de Informaţii Externe (SIE) în perioada ’71-’72, când a urmat o specializare în Elveţia.

Cu astfel de acuzaţii, Dinescu a ripostat la caracterizarea deloc măgulitoare pe care Marino i-o face în cartea sa de memorii, care urmează să apară la Editura Polirom şi din care EVZ a publicat în premieră fragmente. Criticul literar nu mai este în viaţă, deci nu mai poate fi verificat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

„CNSAS nu are secrete”


Ca membru al Colegiului CNSAS, potrivit legii, Mircea Dinescu nu poate răspunde decât în faţa parlamentului, căruia i se subordonează instituţia. Pentru declanşarea unei anchete oficiale, CNSAS trebuie să facă o sesizare.

Însă, în şedinţa de marţi, spune Dinescu, niciun membru al Colegiului nu i-a reproşat că a făcut publice informaţiile despre Marino. „CNSAS nu are secrete”, motivează el, invocând un episod din biografia lui Adrian Marino: „În timp ce eu eram arestat la domiciliu, Marino se plimba liber în străinătate. În 1977, a fost în şapte ţări”.

Precedentul Marino


Singura dată când CNSAS a decis să sesizeze parlamentul a fost în 2006, când ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu a fost acuzat că a fost informator al Securităţii de Corneliu Turianu (atunci, membru al Colegiului).

„Figurează ca informator, că a organizat reuniuni conspirative. (...) Informaţiile provin din alte dosare cercetate de CNSAS”, suna acuzaţia lui Turianu. În final, acesta nu şi-a dovedit spusele, fiind ridiculizat, la acea vreme, chiar de Mircea Dinescu.

„Este o declaraţie sinucigaşă. Turianu nu ştie nici unde sunt clanţele la CNSAS. Poate a văzut aşa ceva sub plapumă la domnul Boc. În cei şase ani studiaţi aici nu a apărut nimic despre Tăriceanu. Am crezut că Turianu este gargară, dar e şi nebun. Nu se poate arunca aşa ceva pe piaţă. E inadmisibil”, se revolta Dinescu. Scandalul s-a stins după ce Turianu s-a scuzat, reclamând că a fost „intoxicat” cu un document fals.

„Dinescu, acces neîngrădit”

Cu toate acestea, în 2007, în iureşul creat după moartea Patriarhului Teoctist, Dinescu a călcat pe urmele lui Turianu. El l-a acuzat pe ÎPS Antonie Plămădeală (mort în 2005), că i-ar fi cerut în scris lui Ceauşescu să-l avanseze general „pentru că a stat suficient timp colonel”.

Fraţii mitropolitului, Mihai şi Alexei, au cerut imediat CNSAS documentele cu pricina şi să li se spună în ce calitate a văzut Dinescu dosarul lui Plămădeală. Instituţia a răspuns că Dinescu, potrivit legii, „are acces neîngrădit în spaţiile de arhivare la toate documentele”, dar că „cetăţeanul Dinescu nu a consultat dosarul ÎPS Antonie”.

În 2009, nemulţumiţi de faptul că CNSAS nu a luat poziţie faţă de afirmaţia neprobată a lui Mircea Dinescu, Mihai şi Alexei Plămădeală au protestat din nou.

„Domnul Dinescu este membru al Colegiului, dar la numirea dânsului a procedat parlamentul. Ca atare, deşi la nivelul Colegiului a fost analizat cazul în speţă, s-a concluzionat că nu se întrunesc toate condiţiile care impun notificarea forului legiuitor”, le-a răspuns Ladislau Csendes, preşedintele CNSAS de atunci.

ANUL 1990. Adrian Marino, fotografiat în timpul unui miting al Frontului Democratic Antitotalitar
FOTO: ARHIVA FAMILIEI

INTERVIU

„Soţul meu nu putea fi turnător, a vrut să rămână întotdeauna curat”

Mihai Şoica

Profesoara universitară Lidia Bote a fost soţia lui Adrian Marino. Acum se ocupă de ultimele pregătiri ale cărţii care va apărea în luna martie, la cinci ani de la moartea criticului literar, şi care va fi o adevărată bombă pentru lumea culturală românească.

La cei 80 de ani ai săi, Lidia Bote a acceptat să vorbească despre Adrian Marino, despre care spune că a fost o personalitate cum rar mai există astăzi, şi dă o replică acuzaţiilor făcute de Mircea Dinescu.

„Ne-am cunoscut la bibliotecă”

Cum l-aţi cunoscut pe Adrian Marino?

Eram la Bibliotecă, în Cluj. La catedră nu aveam cursuri şi eram toată ziua în bibliotecă. Într-o zi, o doamnă bibliotecară mi-a cerut să îl ajut pe un domn care întreabă de cărţi care nu era accesibile studenţilor.

Cum a fost viaţa dv. împreună?
Toată viaţa a fost plină de răutăţi şi greutăţi. Eram singura cu doctorat şi publicaţii de la catedră, dar lector am rămas toată viaţa şi asta doar pentru că eram soţia lui Marino.

CUPLU. Adrian Marino împreună cu soţia sa, în perioada persecuţiei comuniste
FOTO: ARHIVA FAMILIEI

„Sunt minciuni fără margini”

A fost Adrian Marino informator al Securităţii, aşa cum spune Mircea Dinescu?
Noi tot timpul am fost urmăriţi de Securitate. Stătea ofiţerul în faţa casei cât era ziua de lungă. La bibliotecă şi oriunde ne duceam, erau prezenţi după noi. Îmi spuneau studenţii că întreabau mereu de mine şi de soţul meu.

Cum explicaţi atunci contraatacul lui Mircea Dinescu?
Lasă-l să contraatace. Sunt nişte minciuni fără margini. Soţul meu a fost închis politic, apoi a avut domiciliul forţat în Bărăgan, la colonia Lăteşti, vreme de şapte ani. În carte scrie totul! Nu putea fi turnător, a vrut întotdeauna să râmănă curat.

Singurătatea lui Adrian Marino de unde venea?

Citea tot timpul, era în permanentă legătură cu străinătatea, în vreme ce aici, în ţară, lumea era destul de mediocră. Parcă vorbea o altă limbă. Cei de aici nu citeau şi, dacă nu citeau, nu aveau ce să comenteze. Când am susţinut eu teza de doctorat, cu o parte dintre eseuri pe care le publicasem deja la Paris, decanul Mircea Zaciu a spus, ironic, în gura mare, de faţă cu o mulţime de profesori, doar pentru că ştia că suntem urmăriţi de Securitate: „Ce crede Lidia Bote, că dacă ar veni acum Montaigne, ar fi aşa de bucuros despre ce a scris ea despre el?”.

A refuzat să fie membru al Academiei Române Chiar nu a fost angajat vreodată?

Nu, niciodată. A vrut o dată să îl angajeze domnul profesor Radosav, de la Biblioteca Centrală Universitară. Tocmai când trebuia să facă asta, de acolo a ieşit un ofiţer de securitate care i-a spus că, dacă îi trebuie serviciu, poate să îl angajeze la fabrica de bere, să umple sticlele cu bere. Toate acestea sunt scrise în cartea lui.

E adevărat că i s-a propus să facă parte din Academia Română şi că el a refuzat?

Da, a refuzat. A spus în permanenţă că nu are nevoie de nimic. Nu voia să facă parte dintr-un for din care a făcut parte şi Elena Ceauşescu.

Era Adrian Marino foarte critic şi exigent?
Soţul meu nu făcea concesii şi avea alt stil de viaţă. Aaparţinea altei culturi şi avea alt mod de a clasifica oamenii. Este născut în zodia Fecioarei, şi Fecioarele sunt mai dure.

Cum l-aţi caracteriza acum, pe scurt?

Era un om dintr-o bucată. Corect, cinstit, egal cu sine însuşişi. Nu avea aroganţă şi era supărat pe toţi aceia care nu studiau lucrurile aşa cum trebuie, ci doar ca să se laude.

"Noi tot timpul am fost urmăriţi de Securitate. Stătea ofiţerul în faţa casei cât era ziua de lungă. Oriunde ne duceam, erau după noi."
LIDIA BOTE soţia lui Adrian Marino


DOMICILIU. Casa din Bărăgan, unde a fost deportat timp de şapte ani, alături de soţie
FOTO: ARHIVA FAMILIEI


EI L-AU CUNOSCUT


INDEPENDENT. „A fost un om independent, cu coloană vertebrală. Nu cred că a fost colaboraţi onist, nu acesta era felul lui de-a fi.

Dar, bineîneţes, doar cercetările de arhivă vor scoa te adevărul la iveală, nu declaraţiile la plesneală ale lui Dinescu, care, fără dovezi, pune anatema pe Marino.

L-am susţinut în 2004, când a fost atacat în presa culturală, într-o campanie de denigrare şi de minimalizare a operei lui, dar am fost catalogaţi amândoi drept «autori nesemnificativi».”
Ion Bogdan Lefter, critic literar


OM LIBER.
„A fost victima regimului comunist, a făcut puşcărie, dar s-a comportat tot timpul ca un om liber, puţin dispus spre compromis.

A fost un om singur fiindcă era de o desăvârşită moralitate într-o epocă profund imorală. Vedea în jurul lui prea mult compromis. Nu are nicio importanţă dacă a colaborat sau nu a colaborat.

Se ştie că toţi deţinuţii politic erau obligaţi să semneze la eliberare o declaraţie de anumit gen «Era un om dificil, cu care nu se putea tranzacţiona nimic».”
Ion Cristofor, poet


INTELECTUAL. „Avea o exigenţă aparte şi, orice spunea, argumenta. Nu îi plăceau ideile neargumentate. Era un pic înăcrit, era un singuratic.

S-a izolat singur, poate că şi puşcăria l-a făcut să fie singur şi poate se ştia urmărit de Securitate. Nu era un om de genul «singur împotriva tuturor».

Era un intelectual de rasă, dar nu i s-a oferit nimic. Nu a fost chemat la universitate, de exemplu. Ce oraş e ăla care are un intelectual de talia lui Marino şi nu îl cheamă să ţină cursuri?”
Ion Mureşan, poet

DESTIN

Amintire din anii de deportare în Bărăgan

  • Născut pe 5 septembrie 1921 la Iaşi, Marino a fost arestat în 1949, pentru difuzare de texte ale „Şcolii de cadre” din cadrul Tineretului Universitar Naţional Ţăranist.

  • A fost închis până în 1957, apoi deportat în Bărăgan timp de şase ani. A debutat ca scriitor la 44 de ani, în 1965, cu două cărţi esenţiale despre viaţa şi opera lui Alexandru Macedonski.

  • Critic şi istoric literar, Marino a fost primul autor al unei cărţi româneşti şi franceze despre Mircea Eliade. A fost laureat al Premiului Herder (1983) şi a documentat şapte volume din prima enciclopedie românească literară completă, „Biografia ideii de literatură” (2003).


ÎNCHIS. Fişa de penitenciar, cu poză şi număr de înregistrare

CITIŢI ŞI:

Dinescu: „Marino minte şi mort”

Cartea care aruncă în aer lumea culturală din România

EDITORIALUL EVZ: Provocarea unui om care a fost singur

luni, 8 februarie 2010

proiectul cititor de proză: biblioteca

proiectul cititor de proză: biblioteca

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Dumitru G Sin
bibliotecacititordeproza.falezedepiatra.net
Chipul nostru virtual cel de toate zilele motto: “Dumnezeu ti-a daruit un chip iar tu iti modelezi un altul” [Shakespeare ,Hamlet] Pe vremea lui Ceasca toti scriau pe blat literatura de sertar ...
Emanuel Pope a adăugat un comentariu în profilul tău pe Cititor de Proză:

Un dar ca dovada a afecţiunii şi aprecierii noastre pe http://bibliotecacititordeproza.falezedepiatra.net/
cu prietenie

Pentru a vedea şi a răspunde acestui comentariu nou, accesează:
http://cititordeproza.ning.com/profiles/comment/list?attachedToType=User&attachedTo=2totjr5ehq6iz&commentId=4409416%3AComment%3A5451&xgsi=1&xg_source=msg_com_profile

Home


Trend Info
sindumitru Millen proiectul cititor de proză: biblioteca: http://bit.ly/9xmkj5 via @addthis

sâmbătă, 6 februarie 2010

Dezbatere Ziare.com: Eminescu, cine si de ce l-a declarat nebun? (4) Comentarii pagina 2

Dezbatere Ziare.com: Eminescu, cine si de ce l-a declarat nebun? (4) Comentarii pagina 2

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Rank user: parerea are rank user 5, ca urmare a activitatii pe Ziare.com (30215 puncte). Votul lui valoreaza cat 5 voturi standard. Da click pe rank pentru a vedea sistemul de punctaj.', BORDERCOLOR, '#86add8', LEFT, true, BGCOLOR, '#ffffff', WIDTH, -200 );" onmouseout="UnTip()">x5

04.02.2010, 16:48

EMINESCU A DARUIT NEAMULUI ROMANESC, IDENTITATEA TARE!

Este timpul sa ne ridicam in doua picioare, demn si cu ochii inaltati la cer, sa sfintim aceasta DARUIRE TOTALA! Prin infaptuirile noastre!

Pro / Contra
5
Total de acord
15 voturi
Calitatea comentariului
5
Excelent
16 voturi

Yahoo!APROPOS azi sambata 6 Februarie sa-l pomenim pe Mosul Mihai


Yahoo!


http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Ziare.com

APROPOS azi sambata

Status:
the trampman of the net is original avatar and nickname
Rank user: Dumitru Sin are rank user 5, ca urmare a activitatii pe Ziare.com (25416 puncte). Votul lui valoreaza cat 5 voturi standard. Da click pe rank pentru a vedea sistemul de punctaj.', BORDERCOLOR, '#86add8', LEFT, true, BGCOLOR, '#ffffff', WIDTH, -200 );" onmouseout="UnTip()">x5
Nickname:

Sile this Millennium

Varsta:60 ani
Sex:Masculin
Zodia:Varsator
Relatii:Casatorit
8950puncte disponibile
25416puncte acumulate de la inscriere

6 Februarie sa-l pomenim pe Mosul Mihai

Adaugat la 06.02.2010 11:41:49

Click pentru a edita imaginea
APROPOS azi sambata 6 Februarie sa-l pomenim pe Mosul Mihai

6.02.2010 11:20

"Mosii de iarna". Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.deci in viziunea gandirii ortodoxe Eminescu traieste in cer ca si in sufletele noastre nu este nevoie sa fie sfintit daca el traieste in cer printre mosii nostri , icoana lui intoarsa ortodox in sufletele noastre ,oricum Mihai Eminescu are candela aprinsa prin versurile lui nemuritoare*

(Foto Dimitrio, Capela Militara, Februarie 2010)

APROPOS -EMINESCU*(4) - parerea mea ::asa a urcat cu adevarat luceafarul de jos spre luceafarul de sus in sporul de lumina din taina noptii

Adaugat la 06.02.2010 10:51:55

parerea mea ::asa a urcat cu adevarat luceafarurul de jos spre luceafarul de sus in sporul de lumina din taina noptiiFelicitatari si tie "parerea " ghiocel avatar al renasterii noastre spirituale de mult te urmaresc si obsrv cu uimire ca te intereseaza doar ce-i autentic romanesc cat timp exista cineva ca tine ROMANUL E SALVAT !

Rank user: Dumitru Sin are rank user 5, ca urmare a activitatii pe Ziare.com (25416 puncte). Votul lui valoreaza cat 5 voturi standard. Da click pe rank pentru a vedea sistemul de punctaj.', BORDERCOLOR, '#86add8', LEFT, true, BGCOLOR, '#ffffff', WIDTH, -200 );" onmouseout="UnTip()">x5

04.02.2010, 10:49

Pozitie rezervata

Mihail Eminescu cu versul sau :"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata"*

PS.
*considerat de majoritatea eminescologilor drept cel mai poetic vers din intreaga literatura romana ,


Oda (in metru antic)

*(Mihai Eminescu)

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata; Pururi tanar, infasurat in manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. Cand deodata tu rasarisi in cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulce... Pan-in fund baui voluptatea *** Nenduratoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul inveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele marii. De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari... Pot sa mai renviu luminos din el ca Pasarea Phoenix? Piara-mi ochii turburatori din cale, Vino iar in san, nepasare trista; Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma!

Pro / Contra
4,8
Total de acord
58 voturi
Calitatea comentariului
4,8
Excelent
57 voturi



vineri, 5 februarie 2010

Dezbatere Ziare.com: Eminescu, omorat in timp ce canta "Desteapta-te, romane"?

Dezbatere Ziare.com: Eminescu, omorat in timp ce canta "Desteapta-te, romane"?

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Dezbatere Ziare.com: Eminescu, omorat in timp ce canta "Desteapta-te, romane"?


Dezbatere Ziare.com: Eminescu, omorat in timp ce canta "Desteapta-te, romane"?

In 13 ianuarie 1889, guvernul roman s-a cutremurat in urma unui articol din ziarul Romania Libera, care a dus in cele din urma la ruperea coalitiei fragile formata intre liberali si conservatori.

Articolul l-a facut pe George Duna Vernescu sa isi dea demisia pentru scurt timp din funtia de ministru al Justitie pentru ca "era tratat intr-un mod prea adevarat pentru un organ ministerial", dupa cum a comentat presa din acea perioada. S-a linistit imediat, insa, cand ministrii junimisti l-au informat ca articolul e scris de "bietul Eminescu" si ca vor cere rectificari.

Mihai Eminescu reusise sa isi pastreze verva si puterea pe care o tinea in penita in ciuda "tratamentelor" la care fusese supus, cu doze mari de mercur si supradozajul de medicamente care ii provocasera schimbarile de comportament, depresiile, insomniile si halucinatiile de dupa 1887.

Stim deja din episodul precedent al dezbaterii Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod? ca Mihai Eminescu a primit diagnosticul "sifilis congenital matern cu paralizie generala progresiva" desi nu prezenta simptomele bolii, iar un alt medic psihiatru l-a catalogat ca fiind psihopat ereditar doar citind cateva scrisori.

Cei pe care i-a incomodat au incercat sa scape de el inca din 1883, dar de data asta, dupa articolul din Romania Libera, sfarsitul era stabilit.

Ecourile articolului s-au vazut in celelalte ziare in zilele urmatoare. "Lupta" scria pe prima pagina in 15 ianuarie urmatoarele: "Sedinta inca nu este deschisa, cand d. Vernescu intra furios cu un exemplar din Romania libera in care este injurat. "Imi dau demisia! Imi dau demisia!" - striga catre amicii sai care inzadar cearca a-l linisti. Ministrii junimisti il inconjoara si-l roaga sa nu demisioneze, ca se va face rectificare, ii si arata un bruion de rectificare, aruncand vina articolului in chestiune pe spatele bietului Eminescu... D. Vernescu se linisteste, ba inca se prea linisteste, si aceasta foarte repede... O furtuna in un cap de avocat... Sedinta se deschide..."

Si ziarul "Natiunea" povestea ce s-a intamplat la sedinta: "In urma articolului aparut ieri in Romania libera, in care d. Vernescu era tratat intr-un mod prea adevarat pentru un organ ministerial, domnia sa si-a dat demisia azi dimineata. Insa, in urma asigurarilor d-lui Carp, cum ca va dezavua - ceea ce a si facut in numarul de azi al oficioasei - pe d. Eminescu, autorul articolului in chestiune, d. Vernescu si-a retras demisiunea. Uite popa, nu e popa".

Mihai Eminescu este cautat, gasit si internat din nou in sanatoriu, dar nu se stie exact cand pentru ca nu se mai stia nimic de el. La inceputul lunii februarie, Romania Libera anunta ca Eminescu s-a aflat la Ospiciul Marcuta pana cand directiunea a decis ca nu-l mai poate tine pentru ca nu este platita spitalizarea. De la Marcuta a fost dus la clinica privata a doctorului Sutu.

Un interogatoriu cu mai multe simboluri decat cuvinte

In 12 iunie 1889, cu trei zile inainte sa moara, Mihai Eminescu a fost supus unui interogatoriu pentru evaluarea starii psihice. Discutia a ramas celebra datorita modului in care Eminescu a dat raspunsurile:

- Cum te cheama?
- Sint Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cit oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu, fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gind sa faci cind te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat, care are 48 de mosii, 48 de riuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.

Raspunsurile atrag atentia prin numerologia si simbolistica folosita. Tot interogatoriul este construit in jurul cifrelor masonice 48 si 64, desi se stie sigur ca Eminescu nu era mason. Studierea raspunsurilor de catre cei care cunosc numerologia esoterica a oferit mai multe intelesuri care pas sa se lege cu destinul lui Eminescu. De exemplu, 64 reprezinta chenarele de pe tabla de sah, joc cunoscut pentru rolul nebunului sacrificat pentru ca regele sa isi pastreze pozitia.

Modul in care este calculat fiecare raspuns se inscrie in criptologia masonica si nu doar raspunsurile jurnalistului, ceea ce inseamna ca interogatoriul este fabricat in totalitate. Explicatia e clara: Eminescu nu putea calcula aceste raspunsuri dupa canoanele masonice, pur si simplu pentru ca nu putea anticipa intrebarile. Si chiar daca le calcula el astfel, acest lucru arata de fapt deplinatatea facultatilor mintale.

Petre Poenaru era un tenor care il cunostea pe Eminescu si chiar il lovise in cap cu o piatra cu cateva zile inainte. Tot el avea sa ii provoace si moartea. Totusi, nu se stie exact de ce se afla Poenaru in acel sanatoriu.

Omorat in timp ce canta "Desteapta-te, Romane!"

La trei zile de la ciudatul interogatoriu, Eminescu moare subit, in fata doctorului Vines. "Eminescu se asaza pe pat si peste citeva minute cade intr-o sincopa si moare imediat", a spus doctorul mai tarziu. Cauza oficiala este "dementa paralitica", chiar daca teancurile de hartii pe care le scria Eminescu in acea perioada nu confirma varianta.

Exista, insa, si alte marturii descoperite si publicate mult mai tarziu, care spun ca Eminescu a murit de fapt in bratele frizerului sau care venise in vizita la sanatoriu. "Soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele...", spunea Dumitru Cosmanescu, care fusese si coafor al Casei Regale.

"Venisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald in camera, Eminescu zice uitandu-se lung la mine: "Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sa ne plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane!" Eu care stiam ca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta. Si a inceput sa cante Desteapta-te, Romane, si eu dupa el. Canta frumos, avea voce.

Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: "Dumitrache, adu repede doctorul ca ma prapadesc... Asta m-a omorat!"

L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic... Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!"

Textul a aparut prima oara in ziarul Universul, la 28 iunie 1926, dar nu a atras atentia prea mult. El a fost publicat de profesorul Nae Georgescu, in cartea "Eminescu tarziu. Trecerea".

Creierul a fost uitat in soare cateva zile

Autopsia i-a fost facuta in 16 iunie 1889, raportul depus la Academie nefiind, insa, semnat. Potrivit acestuia, a fost gasita "o degenerescenta grasa a peretilor cordului, deveniti fragili si galbeni, si prezenta unor placi intinse si proeminente atat la baza valvulelor aortice, cat si pe fata interioara a aortei anterioare. In fine, din partea hepatului si a rinichilor s-a observat asemenea o degenerescenta granulo-grasoasa considerabila". Rinichii albi, cat si modificarile ficatului sunt caracteristice pentru o grava intoxicatie mercuriala.

Creierul, care ar fi raspuns la toate intrebarile si ar fi aratat daca Eminescu avea cu adevarat sifilis, nu a fost de niciun ajutor pentru ca a fost uitat pe fereastra la soare si trimis la teste abia dupa cateva zile.

Gheorghe Marinescu, asistentul lui Babes, a spus multi ani mai tarziu: "Creierul era in adevar voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate si prezenta ca leziuni macroscopice o meningita localizata la lobulii anteriori".

Putinele aprecieri despre autopsia lui Mihai Eminescu i-au facut pe specialisti sa spuna, chiar in zilele noastre, ca el nu a suferit decat de pe urma tratamentelor. Asta nu poate decat sa confirme varianta ca a fost redus la tacere si indepartat pentru atitudinea fata de puterile externe si pentru ca cerea vehement unirea cu Ardealul.

Toate dovezile puse la cap duc spre ipoteza ca indepartarea lui Eminescu a fost ceruta de interesele puterilor externe, iar toate actiunile intreprinse in acest sens incep cu scrisoarea lui P.P. Carp catre Titu Maiorescu in care ii spunea "Si mai potoliti-l pe Eminescu!".

Asasinarea lui Mihai Eminescu a inceput in 1883 si continua, din pacate, si astazi deoarece in scoli copiii sunt invatati ca Mihai Eminescu a fost doar cel mai mare poet pe care l-a dat tara noastra, dar care s-a imbolnavit de sifilis si a murit.

Ziare.com te provoaca la dezbatere: Crezi ca a fost Mihai Eminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentru clasa politica? Crezi ca i s-a inscenat "nebunia" pentru a i se discredita activitatea de jurnalist? Ce parere ai despre cum se invata astazi in scoli despre Mihai Eminescu?
Vineri, 05 Februarie 2010, ora 08:03 Sursa: Ziare.com
Autor: Alexandru Tore
Rank user: Dumitru Sin are rank user 5, ca urmare a activitatii pe Ziare.com (25391 puncte). Votul lui valoreaza cat 5 voturi standard. Da click pe rank pentru a vedea sistemul de punctaj.', BORDERCOLOR, '#86add8', LEFT, true, BGCOLOR, '#ffffff', WIDTH, -200 );" onmouseout="UnTip()">x5

astazi, 09:03

Pozitie rezervata

Din nou protocronistii?!

Cand este vorba de Mihai Eminescu si legenda sa ma situez Anti-Patapievici ,Anti-Manolescu ,Anti-Cartarescu si alti ca ei ,sunt precis PRO-EMINESCU ,ba mai mult devin si ANTI-MASON:
"Un interogatoriu cu mai multe simboluri decat cuvinte

In 12 iunie 1889, cu trei zile inainte sa moara, Mihai Eminescu a fost supus unui interogatoriu pentru evaluarea starii psihice. Discutia a ramas celebra datorita modului in care Eminescu a dat raspunsurile:

- Cum te cheama?
- Sint Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cit oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu, fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gind sa faci cind te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat, care are 48 de mosii, 48 de riuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.

Raspunsurile atrag atentia prin numerologia si simbolistica folosita. Tot interogatoriul este construit in jurul cifrelor masonice 48 si 64, desi se stie sigur ca Eminescu nu era mason. Studierea raspunsurilor de catre cei care cunosc numerologia esoterica a oferit mai multe intelesuri care pas sa se lege cu destinul lui Eminescu. De exemplu, 64 reprezinta chenarele de pe tabla de sah, joc cunoscut pentru rolul nebunului sacrificat pentru ca regele sa isi pastreze pozitia.

Modul in care este calculat fiecare raspuns se inscrie in criptologia masonica si nu doar raspunsurile jurnalistului, ceea ce inseamna ca interogatoriul este fabricat in totalitate. Explicatia e clara: Eminescu nu putea calcula aceste raspunsuri dupa canoanele masonice, pur si simplu pentru ca nu putea anticipa intrebarile. Si chiar daca le calcula el astfel, acest lucru arata de fapt deplinatatea facultatilor mintale.

Petre Poenaru era un tenor care il cunostea pe Eminescu si chiar il lovise in cap cu o piatra cu cateva zile inainte. Tot el avea sa ii provoace si moartea. Totusi, nu se stie exact de ce se afla Poenaru in acel sanatoriu.

Omorat in timp ce canta "Desteapta-te, Romane!"

La trei zile de la ciudatul interogatoriu, Eminescu moare subit, in fata doctorului Vines. "(...)Eminescu se asaza pe pat si peste citeva minute cade intr-o sincopa si moare imediat", a spus doctorul mai tarziu. Cauza oficiala este "dementa paralitica", chiar daca teancurile de hartii pe care le scria Eminescu in acea perioada nu confirma varianta (...)"*(Alexandru Toreanik)

De ce ?
Simplu pentru ca sunt roman punCT


https://silethismillennium2019.blogspot.com/

De ce nu pierde (încă) Rusia războiul, Ce a vrut Biden de la Iohannis